Changes
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-06-28 21:11
| media: 0.00 din 0 voturi |
Eh, mi-am schimbat domiciliul :P de acum ma gasiti la http://welcometoparanoialand.blogspot.com/ . Enjoy! :P
Changes
postat de onparle in 2008-06-28 21:11
Ce am mai invatat azi
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-06-27 01:27
| media: 0.00 din 0 voturi |
Imi vine sa ma tavalesc de ras si sa-mi dau palme peste fata in acelasi timp.
1. birocratie si-a intors fata urata si in directia mea azi. Am alergat dupa 152 de lei la 2 oficii postale si la prefectura, intre orele 15 si 16 pe o caldura insuportabila, cu o tona de nervi si o durere de picioare de zile mari. Dupa ce prima tanti imi spune ca alocatile au fost trimise inapoi la Craiova, ma trimite la prefectura sa vad de ce dracului nici macar nu figurez pe listele ei. La minunata institutie aflu ca adresa mea e gresita (gee...tipic romanesc). Tanti de aici a fost amabila si mi-a intocmit cu parafa de cuvinta 2 adeverinte cu care m-am dus frumusel la o alta posta, aflata la....pe romaneste, mama dracului!! (reptet: caldura era insuportabila). Aici, astept o jumtate de ora, doar ca sa aflu ca "diriginta" s-a uitat gresit pe adeverinta si a cautat intr-un alt bordero
. Bine ca era racoare si ca a venit altconeva si mi-a rezolvat mica problema. Asa m-am ales cu cei 152 de lei plus cei 40 de luna viitoare...dar cu ce pret?!
2. in toata abrambureala descrisa mai sus, aflu de la mama mea preaiuibita ca mi-a gasit familie adoptiva pentru hamsteri :
Jale!!!! Am inceput sa plang . Mi-am jurat ca nu ma mai atasez de animale. Anyway, sper sa le fie bine si sa fie iubiti si ingrijiti bine. I miss you guys 
3. o cearta poate constructiva, din care am tras concluzia (mai mult el) ca lucrurile trebuiesc spuse la timpul lor. Pana la urma s-a rezolvat. Dar dor inca multe lucruri.
4. contrar asteptarilor, doar un mic procent de stres isi face loc in preaminunata mea fiinta. Pai, hm...ce se intampla cu ce stiam eu despre mine??? Credeam ca asta ma defineste. Ma simt vinovata ca ma doare asa grav in...si anume, cot. Si nu e pentru ca ma simt extrem de pregatita
. No waaaayyyy.
5. asa cum spune statusul meu de azi, de pe mess: scoate mai intai barna din ochiul tau pentru a vedea mai bine paiul din ochiul celuilalt...sau cum era ?
Anyway, am auzit atatea critici (nu la adresa mea) incat la un moment dat devine plictisitor. Intemeiate, dar intotdeauna aceleasi. Pacat ca nu schimba cu nimic realitate. Pentru orice critica adresata unui idiot, un imbecil mai putin pe lume. Bine, in ritmul asta, s-ar putea sa cam ramanem fara populatie pe stoc, si atunci...cine mai face msito de cine?
In final, o zi plina. To be continued, cu siguranta.
Va iubesc si va ador, ca pe niste paie ce sunteti, cu barna mea cu tot.
1. birocratie si-a intors fata urata si in directia mea azi. Am alergat dupa 152 de lei la 2 oficii postale si la prefectura, intre orele 15 si 16 pe o caldura insuportabila, cu o tona de nervi si o durere de picioare de zile mari. Dupa ce prima tanti imi spune ca alocatile au fost trimise inapoi la Craiova, ma trimite la prefectura sa vad de ce dracului nici macar nu figurez pe listele ei. La minunata institutie aflu ca adresa mea e gresita (gee...tipic romanesc). Tanti de aici a fost amabila si mi-a intocmit cu parafa de cuvinta 2 adeverinte cu care m-am dus frumusel la o alta posta, aflata la....pe romaneste, mama dracului!! (reptet: caldura era insuportabila). Aici, astept o jumtate de ora, doar ca sa aflu ca "diriginta" s-a uitat gresit pe adeverinta si a cautat intr-un alt bordero
. Bine ca era racoare si ca a venit altconeva si mi-a rezolvat mica problema. Asa m-am ales cu cei 152 de lei plus cei 40 de luna viitoare...dar cu ce pret?!2. in toata abrambureala descrisa mai sus, aflu de la mama mea preaiuibita ca mi-a gasit familie adoptiva pentru hamsteri :
Jale!!!! Am inceput sa plang . Mi-am jurat ca nu ma mai atasez de animale. Anyway, sper sa le fie bine si sa fie iubiti si ingrijiti bine. I miss you guys 3. o cearta poate constructiva, din care am tras concluzia (mai mult el) ca lucrurile trebuiesc spuse la timpul lor. Pana la urma s-a rezolvat. Dar dor inca multe lucruri
.4. contrar asteptarilor, doar un mic procent de stres isi face loc in preaminunata mea fiinta. Pai, hm...ce se intampla cu ce stiam eu despre mine??? Credeam ca asta ma defineste. Ma simt vinovata ca ma doare asa grav in...si anume, cot. Si nu e pentru ca ma simt extrem de pregatita
. No waaaayyyy.5. asa cum spune statusul meu de azi, de pe mess: scoate mai intai barna din ochiul tau pentru a vedea mai bine paiul din ochiul celuilalt...sau cum era ?
Anyway, am auzit atatea critici (nu la adresa mea) incat la un moment dat devine plictisitor. Intemeiate, dar intotdeauna aceleasi. Pacat ca nu schimba cu nimic realitate. Pentru orice critica adresata unui idiot, un imbecil mai putin pe lume. Bine, in ritmul asta, s-ar putea sa cam ramanem fara populatie pe stoc, si atunci...cine mai face msito de cine?In final, o zi plina. To be continued, cu siguranta.
Va iubesc si va ador, ca pe niste paie ce sunteti, cu barna mea cu tot.
La neuronu' socat..sau Vorbe fara rost
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-06-25 02:02
| media: 0.00 din 0 voturi |
Heh, una s-a dus, mai sunt 5 (:((( ). Probele de BAC adicatele. Maine, la franceza. Trezirea, punerea in miscare si du-te cu fruntea sus la taiere, caci proba la franceza nu e ca oricare alta, sa fim intelesi. Eh, in final trece si asta...si apoi, sa te tii. Bucuresti here i come, cu pofta de cercetat si descoperit, pana mi se vor fura probabil primii bani, telefon mobil...sau mai stiu eu ce si ma lecuiesc. Da' lasa, terapie d'asta imi trebuie mie, so..long live madness!!!!!
Punctul urmator pe lista mea: caldura!!! Da domne', este insuportabila, dar fratioare deja au inceput sa vuiasca televizoarele (pentru una care vrea sa lucreze in mass-media...ii critic cam mult pe saracii oameni,dar treaca de la ei :P ). Ma intreb, cand apar si primele raze de cod galben, portocaliu in dungi spre rosu cu tente apocaliptice, care este?? sau au aparut deja si nu am fost cu ochiul pe radar ?! (eh, asta treaca de la mine..).
In plan intrinsec (mai mult sec), simt cum se revarsa in mine o usoara boare calduta, insotita de un si mai usor plictis si vorba ceea, "vantul bate slab pana la moderat". Senzatia ca nu se intampla un lucru atat de minunat, sau inspaimantator cu bacu' asta se amplifica pe zi ce trece. Si e reconfortant, pe de o parte, dar si un pic frustrant pe de alta. Eh..sper ca la admitere sa ma pot da cu capul linistita de pereti, sa ma bucur asa cum trebuie daca fac o figura buna (ceea ce sper din tot sufletul) sau macar sa bocesc ca lumea o saptamana in sir daca se dovedeste cu acte in regula ca "fetito..nu ai ce cauta la noi". Caut cu disperare farmecul in toata situatia asta si..si sper sa nu ma "farmece"neplacut.
Bafta mie maine!!! I love to hate you, viata ticaloasa.
Punctul urmator pe lista mea: caldura!!! Da domne', este insuportabila, dar fratioare deja au inceput sa vuiasca televizoarele (pentru una care vrea sa lucreze in mass-media...ii critic cam mult pe saracii oameni,dar treaca de la ei :P ). Ma intreb, cand apar si primele raze de cod galben, portocaliu in dungi spre rosu cu tente apocaliptice, care este?? sau au aparut deja si nu am fost cu ochiul pe radar ?! (eh, asta treaca de la mine..).
In plan intrinsec (mai mult sec), simt cum se revarsa in mine o usoara boare calduta, insotita de un si mai usor plictis si vorba ceea, "vantul bate slab pana la moderat". Senzatia ca nu se intampla un lucru atat de minunat, sau inspaimantator cu bacu' asta se amplifica pe zi ce trece. Si e reconfortant, pe de o parte, dar si un pic frustrant pe de alta. Eh..sper ca la admitere sa ma pot da cu capul linistita de pereti, sa ma bucur asa cum trebuie daca fac o figura buna (ceea ce sper din tot sufletul) sau macar sa bocesc ca lumea o saptamana in sir daca se dovedeste cu acte in regula ca "fetito..nu ai ce cauta la noi". Caut cu disperare farmecul in toata situatia asta si..si sper sa nu ma "farmece"neplacut.
Bafta mie maine!!! I love to hate you, viata ticaloasa.
There she goes again...
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-06-12 15:08
| media: 0.00 din 0 voturi |
S-a terminat, s-a terminat, vorba din reclama. Bine, nu de tot, mai e un hop pana sa spun ca gata...am terminat si liceul.
Anyway, ieri am avut ceremonia de absolvire. Panglicuta, roba, toca..ce mai? tot tacamul. Pacat insa ca nu am simtit ..emotia. Credeam ca o sa-mi dea o lacrima, doua, dar nu. Glandele mele lacrimare n-au fost suficient gadilate. Si imi pare rau. N-a fost emo (ca tot e asta un cuvant la moda). Ma intreb cu ce amintiri raman eu dupa acesti 4 ani? Si imi dau seama ca nu pot reface din memorie niciun eveniment, nimic.
Pana la urma insa, clasa noastra (12 E) devenita deja legenda s-a remarcat iarasi. Printre marea de esarfe galbene, noi le-am avut albastre, sac! si un filmulet mai special decat al lor, si in general...noi am fost mai speciali decat ei :P. Pacat ca nu stiu toti sa aprecieze...eh, noi sa fim sanatosi si sa luam admiterea la fara taxa, restul e istorie.
Sentimente de regret sau de nostalgie nu ma incearca momentan, poate dupa, dar e un POATE. Cert e ca, si iesind din sfera scolii, tind sa ma cert cu toata lumea, sa fiu irascibila si aparent sa o iau un pic "pe aratura". Eh, nu-i problema, asta sunt, nu?! criza ma defineste. Nu stiu cat de bine imi face la reclama...but fuck it anyway. Ce se poate intampla? Sa stresez prea multa lume si sa raman singura? :)))) ahahhhahaa...asa si? see if I care. Atata timp cat nu sunteti in locul meu nu aveti de unde sa stiti ce si cum. E poate doar stresul, dar e mult mai mult decat un amarat de bac sau admiterea...e mult mai mult. O sa treaca si asta, cel putin o perioada...
Pana la urmatoare criza, ganditi optimist, God knows ca pe mine nu ma ajuta!!!
Anyway, ieri am avut ceremonia de absolvire. Panglicuta, roba, toca..ce mai? tot tacamul. Pacat insa ca nu am simtit ..emotia. Credeam ca o sa-mi dea o lacrima, doua, dar nu. Glandele mele lacrimare n-au fost suficient gadilate. Si imi pare rau. N-a fost emo (ca tot e asta un cuvant la moda). Ma intreb cu ce amintiri raman eu dupa acesti 4 ani? Si imi dau seama ca nu pot reface din memorie niciun eveniment, nimic.
Pana la urma insa, clasa noastra (12 E) devenita deja legenda s-a remarcat iarasi. Printre marea de esarfe galbene, noi le-am avut albastre, sac! si un filmulet mai special decat al lor, si in general...noi am fost mai speciali decat ei :P. Pacat ca nu stiu toti sa aprecieze...eh, noi sa fim sanatosi si sa luam admiterea la fara taxa, restul e istorie.
Sentimente de regret sau de nostalgie nu ma incearca momentan, poate dupa, dar e un POATE. Cert e ca, si iesind din sfera scolii, tind sa ma cert cu toata lumea, sa fiu irascibila si aparent sa o iau un pic "pe aratura". Eh, nu-i problema, asta sunt, nu?! criza ma defineste. Nu stiu cat de bine imi face la reclama...but fuck it anyway. Ce se poate intampla? Sa stresez prea multa lume si sa raman singura? :)))) ahahhhahaa...asa si? see if I care. Atata timp cat nu sunteti in locul meu nu aveti de unde sa stiti ce si cum. E poate doar stresul, dar e mult mai mult decat un amarat de bac sau admiterea...e mult mai mult. O sa treaca si asta, cel putin o perioada...
Pana la urmatoare criza, ganditi optimist, God knows ca pe mine nu ma ajuta!!!
Poti avea orice, cu conditia de a da inapoi..
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-06-10 23:54
| media: 0.00 din 0 voturi |
Am facut azi o scurta incursiune in lumea rurala (cea a lui Moromete), dar si a ...mea, undeva la 40 de km de oras, undeva unde soarele rasare si apune altfel decat aici, la strada, la asfalt, la fumul de esapament.
Am mai facut azi o scurta incursiune in mine insami. Am realizat ca probabil nu pot fi un bun prieten si de aceea nu-i pot tine pe ceilalti langa mine. Am mai realizat ca in viata asta nu te poti baza in mod real decat pe propria persoana, ca problemele de ordin sentimental, spiritual, cum vreti sa le numiti, nu merita intotdeauna impartasite ( nu pentru ca sfaturile nu ar fi bune sau utile, dar ce simti tu nu poti intelege decat tu). Nici nu mai stiu, a fost o zi plina de sentimente frumoase, contradictorii. Au fost momente de regret si apoi iar de furie, de cadere psihica si propulsare aproape instantanee in lumea sperantelor. Dar, asa cum am mai spus, nu ma mai astept sa intelega cineva. Umplu si eu blogosfera si atat. Fara pretentii de cine stie ce valoare, fara pretentii de cine stie ce cultura si cu atat mai putin de inteligenta. Fara pretentii de a fi prietena si persoana pe care te poti baza cand ai nevoie. Asta e, viata te mai si dezmageste!
Am mai facut azi o scurta incursiune in mine insami. Am realizat ca probabil nu pot fi un bun prieten si de aceea nu-i pot tine pe ceilalti langa mine. Am mai realizat ca in viata asta nu te poti baza in mod real decat pe propria persoana, ca problemele de ordin sentimental, spiritual, cum vreti sa le numiti, nu merita intotdeauna impartasite ( nu pentru ca sfaturile nu ar fi bune sau utile, dar ce simti tu nu poti intelege decat tu). Nici nu mai stiu, a fost o zi plina de sentimente frumoase, contradictorii. Au fost momente de regret si apoi iar de furie, de cadere psihica si propulsare aproape instantanee in lumea sperantelor. Dar, asa cum am mai spus, nu ma mai astept sa intelega cineva. Umplu si eu blogosfera si atat. Fara pretentii de cine stie ce valoare, fara pretentii de cine stie ce cultura si cu atat mai putin de inteligenta. Fara pretentii de a fi prietena si persoana pe care te poti baza cand ai nevoie. Asta e, viata te mai si dezmageste!
Nu se mai poate, parol!
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-06-04 20:47
| media: 0.00 din 0 voturi |
Tic-tac! 3 saptamani +/- 3 zile pana la marele FAS! pe numele lui bagator in boala si dadator de tremurici BAC (tunete, fulgere si un ras malefic pe fundal) . Buooonn. Pai care e treaba? Treaba e ca Oana nu prea si-a pus la punct materia la istorie si la filozofie si o sa stea in ultimele zile si nopti (cu siguranta) incercand sa memoreze ceea ce nu a fost in stare sa invete intr-un an de zile, ca in basme. Nu am de gand sa arunc vina pe profi ( asa cum am mai facut). E adevarat ca nici ei nu s-au prea interesat, dar la drept vorbind, nici eu. Acu, vorba cantecului: "stai drept si fa fata".
Desi azi mi-am luat liber de la scoala (:P) in speranta ca o sa invat, programul meu a decurs total diferit: trezit la 9, lenevit, deschis calculator, holbat pe forumuri, jucat conquiztador, mancat si uitat la film, conquiztador din nou...cred ca v-ati facut o idee. Dar gata...nu se mai poate. Izolare va fi cuvantul de baza. MA MUT! Nu tu net, nu televizor. NIMIC!!!! ca in pustietate, in speranta ca neuronul se va elibera de tentatii diavolesti si o va lua pe calea cea dreapta.
Asa sa-mi ajute D-zeu!
Desi azi mi-am luat liber de la scoala (:P) in speranta ca o sa invat, programul meu a decurs total diferit: trezit la 9, lenevit, deschis calculator, holbat pe forumuri, jucat conquiztador, mancat si uitat la film, conquiztador din nou...cred ca v-ati facut o idee. Dar gata...nu se mai poate. Izolare va fi cuvantul de baza. MA MUT! Nu tu net, nu televizor. NIMIC!!!! ca in pustietate, in speranta ca neuronul se va elibera de tentatii diavolesti si o va lua pe calea cea dreapta.
Asa sa-mi ajute D-zeu!
Rage...
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-06-03 23:37
| media: 0.00 din 0 voturi |
Simt o furie intensa, de proportii uriase care clocoteste inauntrul meu. Impotriva a tot, a mea, a oamenilor care capata totul de-a gata, a minciunilor spuse deliberat sau nu, a lucrurilor grave omise, a momentelor de indoiala cand trebuie sa alegi intre a iubi cu toata inima si a gandi pragmatic, a calca totul in picioare. Nici nu stiu cum si de ce simt asta. Acum cateva ore radeam, eram...relativ vesela. As putea zice ca sunt nori si soare in acelasi timp pe cerul asta de deasupra mea, dar nu stiu cum se face de fiecare data umbra norilor e mai grea si dureaza mai mult decat lumina soarelui. Gata cu metaforelor!!! Stiti care e de fapt problema? ..nu, nu stiti, si risc sa fiu emo, si nu ma intereseaza chiar deloc, risc sa fiu catalogata drept (asa cum bine spunea cineva) "o fetita ciudata", dati-mi in cap daca asta va face sa va simtit mai bine, nu ma ridic la inaltimea valorii unora dintre voi, niciodata nu va fi asa, am 19 ani si ma gandesc deja la cum va arata viata mea peste 30 de ani si la ipocrizia unora dintre voi...si sincer, imi vine sa fac ca americanii si sa dau o bombardea sa murim toti in chinuri si sa privesc cu ranjetul specific nebunilor cum vi se usuca sangele in vine, particula cu particula si va inecati cu propria voma de prostie si snobism, pana va iese pe nas creierul ala de nici 2 lei. Voi toti astia care mintiti, care sunteti incostienti, care tradati, care va credeti mari mostenitori de turle de biserici si case luate cu japca (da, am un target, pacat insa ca unii dintre cei vizati nu vor citi niciodata toate astea). Vite bune de pus la jug. Asta sunteti toti, asta sunt si eu. Jigniti sau nu, nu prea imi pasa.Eu incerc sa devin imuna la mitocanie, la injurii, sa nu mai intorc si celalalt obraz sortii sau oamenilor. Invat sa fiu indiferenta. Nu am incercat nicio clipa si nici nu voi incerca sa ma sustrag acuzatiilor. Sunt la fel de vinovata, doar ca intr-un fel sau altul, uneori imi mai si vad vina. Ma intreb daca mai are rost sa scriu? Cred ca nu are decat pentru mine, imi exorcizez aici in blogosfera demonii. Ma tin de mana blestematii cand scriu randurile astea...
Eu si ei (ea)
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-05-27 22:03
| media: 0.00 din 0 voturi |
Oficial scriu eseuri la romana..mdaa..cum sa nu?! pfa! Asa..sa trecem la chestiuni serioase. Azi m-am intalnit total intamplator cu o fosta colega de generala (celei O persoana care ma cunoaste din acea perioada si intamplator imi si citeste blogul, initialele DD ii vor fi mai mult decat cunoscute) Nimic neobisnuit pana aici, ne-am salutat, eu cu un zambet destul de sincer avand in vedere starea de bine pe care o incercam (imbracata in rosu va dati seama...asta e mai rar ca eclipsa..sooo..de aici se deduce entuzasmul din ultimele zile :P) ea,ei bine...ea, cu un zambet destul de ironico-rautacioso-dispretuitor, cu cercei mari si verzi la ureche (stiti voi de care), mai blonda decat o stiam. Nimic neobisnuit nici aici. Insa, in timp ce in urechi imi zbierau miticii de la Children of Bodom si eu dadeam mandra din agrafa mea rosie ca focul, m-a izbit. Adica, a fost asa...un fel de iluminare, de revelatie, de...in fine, ati prins ideea: ar trebui sa fiu ATAt de fericita. Bun, eu sunt aia care a zis de N ori ca fericirea nu exista, si continui sa cred asta, insa..prin comparatie cu altii, ma bucur de niste..chestii ale mele, de niste conceptii si convingeri pe care nu le-as schimba, si atunci..ma mint si eu ca sunt fericita. Ok, fata asta (de fapt nu prea stiu ce sa zic despre ea, nu am cunoscut-o niciodata destul de bine) era genul ala flusturatic, printr-a 8-a era cred una din popularele scolii, nu pot sa zic ca nu avea "the brains", dar atitudinea asta anula orice sclipirea de geniu. Ah, da, si era si batausa :P. Nu era tocmai a lady daca ma intrebati pe mine, dar asa cum se intampla de regula la copchii in jurul varstei de 14-15 ani si cu exces de hormoni, toti baietii se topeau ca inghetzatzile (daca imi este permisa exprimarea) dupa ea. Acuma, poate ati avut si voi vreuna prin scoala si cam stiti genul, asa ca de ajuns cu descrierea. Ceea ce m-a facut insa pe mine sa imi lungesc zambetul cam de la o ureche la alta, un pic cam malefic sincera sa fiu, a fost tocmai faptul ca ma bucur enorm ca nu am fost, nu sunt si nici nu cred ca voi fi populara scolii (doar de ar fi pe considerente geniale..atunci da). Baietii nu au fost in limba dupa mine, asta pentru ca nici nu am fluturat din sanii falsi si bucute prin clasa si pe holuri, nu am avut vreun catel credincios dupa mine sa-l trimit sa-mi ia vesnicile pernite Viva de la magazin si nici pe departe nu am avut parte de un viitor imbacsit de umm..cum sa zic asta? the "holly" liquid datorita caruia copii nu sunt adusi de barza. Am facut liceul in aceasi scoala, am intalnit oameni destepti si mai putin destepti, dar am stiut sa aleg, am un prieten care ma iubeste si asta e relativ de ajuns :P, care ma respecta pentru ca am stiut sa ma respect singura si sa fac totul aproape ca la carte, am planuri de viitor care nu stiu daca se vor indeplini intocmai, dar le am acolo si daca sunt..eu ma simt impacata, am ambitii si vise. Ea ce are? Mobil cu fitze, haine luate din mall dar prost alese, un prieten masliniu cu bani si masina, a facut liceul (l-a facut???) la Calimanesti, despre planurile ei n-as avea ce spune...insa ma intreb ce ambitii are? sau daca are.
Acum, dupa revelatia asta..a venit si partea a doua (doar sunt Oana ce naiba, totul are mai multe fete). Eu am zis mereu ca nu imi place si n-ar trebui sa ma compar cu cei mai..jos ca mine, cu cei mai prosti, cu cei mai slabi. Dar siti ce, uneori ajuta. Uite ce mi-a facut mie o scurta incursiune in lumea celor care nu cuvanta. Am scris o imensitate de entry :)) (iar o sa ma certi, stiu..).
Acum, dupa revelatia asta..a venit si partea a doua (doar sunt Oana ce naiba, totul are mai multe fete). Eu am zis mereu ca nu imi place si n-ar trebui sa ma compar cu cei mai..jos ca mine, cu cei mai prosti, cu cei mai slabi. Dar siti ce, uneori ajuta. Uite ce mi-a facut mie o scurta incursiune in lumea celor care nu cuvanta. Am scris o imensitate de entry :)) (iar o sa ma certi, stiu..).
Cursa...
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-05-25 00:46
| media: 0.00 din 0 voturi |
Vrrrum, vrrruuum!!!! "maniaco depresivii" isi ambaleaza caii putere, care mai de care mai agitati, mai nervosi, mai entuziasti, desi tind sa cred ca cea mai entuziasmata sunt tot eu :D. In aer se simte miros de cauciuc incins, pregatirile sunt in toi sub soarele de mai si stancile de la Comanca, in spatiul destul de mic unde se aduna motoarele pe rand pragatindu-se de o cursa lunga, noroioasa, dupa ce cu o zi inaintea turnase cu galeata. Fetele de la Red Bull isi etaleaza talentele la desfacut doze, dar totul are farmecul sau, chiar si asa, stand pe iarba si privind cu ochii visatori. Startul e la fel de spectaculos ca si tabloul in miscare al organizatorilor si al participantilor, cu scheme si roti in aer, in urma lor raman doar fumul si urmele adanci pe frunze si pamantul moale.
....ceea ce urmeaza mai departe este cu totul alta poveste, pe care de altfel nici nu o voi spune, nu are rost, e mai sigura in mintea mea si partea stanga a cutiei mele toracice :P. Tot ce spun este ca....au fost 2 dintre cele mai fericite zile din viata mea...si nimic, absolut nimic (cel putin nimic major) nu mi-a tulburat fericirea. Cine s-ar fi gandit ca voi spune asta vreodata? Stiu insa o persoana care a sperat ca ma va face fericita, as vrea sa afle pe calea asta ca a si reusit.
P.S: in curand si poze cu "maniaco depresivii"
....ceea ce urmeaza mai departe este cu totul alta poveste, pe care de altfel nici nu o voi spune, nu are rost, e mai sigura in mintea mea si partea stanga a cutiei mele toracice :P. Tot ce spun este ca....au fost 2 dintre cele mai fericite zile din viata mea...si nimic, absolut nimic (cel putin nimic major) nu mi-a tulburat fericirea. Cine s-ar fi gandit ca voi spune asta vreodata? Stiu insa o persoana care a sperat ca ma va face fericita, as vrea sa afle pe calea asta ca a si reusit.
P.S: in curand si poze cu "maniaco depresivii"
Apple Pie...
media: 0.00 din 0 voturi
postat de onparle in 2008-05-13 01:14
| media: 0.00 din 0 voturi |
Imi dau seama acum ca timpul sterge in urma mea multe lucruri. Am pus pe "repeat" "High Hopes" de la Pink Floyd. Cateva versuri sunt urmatoarele:
" The grass was greener
The light was brighter
With friends surrounded
The nights of wonder
Looking beyond the embers of bridges glowing behind us
To a glimpse of how green it was on the other side
Steps taken forwards but sleepwalking back again
Dragged by the force of some inner tide
At a higher altitude with flag unfurled
We reached the dizzy heights of that dreamed of world"
Si ma intreb pe zi ce trece....ce urmeaza? lumea mea de vis s-ar putea dovedi a fi un cosmar din cele mai rele, planurile mele ar putea fi reduse la jocuri de imaginatie. Si apoi...la ce bun atata scrasnire de dinti? Vorba cantecului, "iarba era mai verde de cealalta parte", de aceasta parte, pe care o las in curand. Am impresia ca abia acum incepe viata, si...desi spun "incepe", inima imi striga disperata "se sfarseste". Ce poate urma dupa asta? Dupa perioada asta dulce-amaruie de pendulare intre copilarie si adolescenta. NU vad decat declin, o panta abrupta ce coboara tot mai mult spre un hau intunecat de prevestiri rele. O lume noua in care ma voi descompune tot mai mult in o mie de eu, pana nu voi mai stii cine si ce sunt cu adevarat, care era visul meu si daca il mai urmez sau l-am urmat vreodata. O goana dupa zerouri ce nu se mai termina, piriviri ridicate si apoi plecate spasit mereu in fata celor cu mai mult tupeu. O lumea in care eu sunt marul din placinta mamei. Stiti ce se intampla cu el, nu? Ramane doar un cotor golit de pulpa, de suc. Si apoi...ce? Va trece totul cu o viteza de bolid, ca si pana acum, voi mai avea inca 1000 000 de astfel de momente si intr-un final....placinta va fi cu totul mancata. Cu mar cu tot. Ah, pesimismul meu din nou, sau poate ca imi e doar foame. Foame de speranta unei alte lumi...
" The grass was greener
The light was brighter
With friends surrounded
The nights of wonder
Looking beyond the embers of bridges glowing behind us
To a glimpse of how green it was on the other side
Steps taken forwards but sleepwalking back again
Dragged by the force of some inner tide
At a higher altitude with flag unfurled
We reached the dizzy heights of that dreamed of world"
Si ma intreb pe zi ce trece....ce urmeaza? lumea mea de vis s-ar putea dovedi a fi un cosmar din cele mai rele, planurile mele ar putea fi reduse la jocuri de imaginatie. Si apoi...la ce bun atata scrasnire de dinti? Vorba cantecului, "iarba era mai verde de cealalta parte", de aceasta parte, pe care o las in curand. Am impresia ca abia acum incepe viata, si...desi spun "incepe", inima imi striga disperata "se sfarseste". Ce poate urma dupa asta? Dupa perioada asta dulce-amaruie de pendulare intre copilarie si adolescenta. NU vad decat declin, o panta abrupta ce coboara tot mai mult spre un hau intunecat de prevestiri rele. O lume noua in care ma voi descompune tot mai mult in o mie de eu, pana nu voi mai stii cine si ce sunt cu adevarat, care era visul meu si daca il mai urmez sau l-am urmat vreodata. O goana dupa zerouri ce nu se mai termina, piriviri ridicate si apoi plecate spasit mereu in fata celor cu mai mult tupeu. O lumea in care eu sunt marul din placinta mamei. Stiti ce se intampla cu el, nu? Ramane doar un cotor golit de pulpa, de suc. Si apoi...ce? Va trece totul cu o viteza de bolid, ca si pana acum, voi mai avea inca 1000 000 de astfel de momente si intr-un final....placinta va fi cu totul mancata. Cu mar cu tot. Ah, pesimismul meu din nou, sau poate ca imi e doar foame. Foame de speranta unei alte lumi...
